intru

multi si mai multe au obsesia imaginii. tot timpul se poarta de parca ar fi pe platoul de filmare.  nu zic ca nu mi se intampla si mie, sa nu ma intelegeti  gresit!  dar stau si ma intreb  cateodata cine-s  astia? nu ca mi-as bate capu’  foarte mult, da’  daca  tot am deschis gura…,  sunt si ei  oameni dar ce fel? oameni care nu stiu exact ce fac, o spun eu indulgent. defapt sunt aia care fac si spun prostii, tampenii, idiotenii, mitocanii in general. probabil ca am lasat cateva neamintite dar ideea este destul de usor de intuit. nu-i judec pe acesti oameni, ci doar actiunile lor. pe bune, nu cred ca asemenea acte pot reprezenta un om in toata splendorea. la care adaugam si posibilitatea ca sistemul meu de valori, dupa care am facut respectivele catalogari, sa nu fie foarte bine pus la punct (da’ de unde!).  deci despre cine discutam?  despre oameni care nu-si pot controla anumite temeri, zic eu de colo.  fiecare  dintre noi  in anumite situatii incepe sa transpire degeaba. in acest caz, ar fi chiar asa de important sa-i arat cu degetul pe acestia? poate ca nu si cu toate acestea nu-mi pot retine un suras dispretuitor. in plus, despre ce altceva sa trancanesc? de unde iau frate personajele pe care le interpreteaza? de la ghena productiilor t.v.? probabil, dar interpretarea lasa de dorit chiar mai rau decat cea de pe ecran. apropos, in afara de profesionisti, daca celorlalti le pui o camera de luat vederi in ochi isi vor baga degetele-n nas de emotie, heh. personal, am incercat mai multe astfel de roluri dar in realitate niciodata n-am fost altcineva decat tipul care incearca sa-si revina din pumni, nah!